Viorea

 Legenda spune că prinţesa Viorica era cea mai tânără dintre fiicele împăratului şi împărătesei regatului florilor. Datorită frumuseţii nemaivăzute a prinţesei, aceasta a fost ursită de cea de-a douăsprezecea ursitoare ca în primăvara vârstei de 12 ani să fie răpită de Zâna Florilor.
Cu toate încercările părinţilor ei de a o păzi, Viorica este răpită la vârsta de 12 ani, primăvara, şi este prefacută într-o floare albastră, albastrul fiind simbolul melancoliei. Această floare este aşezată între celelalte flori din grădina Zânei Florilor şi este numită Viorica, nume care este cunoscut popular şi ca Viorea.
De atunci, Viorica este o floare care înfloreşte primăvara şi care se distinge de celelalte prin culoarea albastră, sugestie clară a melancoliei, dar şi a încrederii în viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vieţii scurte a prinţesei Viorica. Aşa cum prinţesa a trăit doar 12 ani, se pare că o viorea rezistă, de obicei, doar 12 săptămâni până când se ofileşte.
Alte denumiri: Viorea, ghiorele, mereoara, zambila-de-camp, Scilla.
Denumirea speciei provine din latinul scilla, derivat din skilla, numele grecesc al unui soi de ceapa, avand in vedere forma, asemanatoare cepei, a bulbului plantei. Determinantul, bifolia, precizeaza prezenta a doar doua frunze, dar e posibil sa se intalneasca plante cu trei frunze;
Vioreaua este o plantă erbacee, care creşte în 85 de specii, originară din Europa şi din regiunile temperate ale Asiei şi Africii.
Scilla bifolia este o specie care înfloreşte primăvara devreme, fiind întâlnită atât în flora spontană, în păduri de foioase, cât şi în grădini.
Florile sunt stelate, cu 6 petale, adunate în raceme ( inflorescenţa în forma de ciorchine ), de 2 centimetri diametru, albastre, mai rar roz, purpurii sau albe. Înfloreşte la sfarsitul lui Martie începutul lunii Aprilie, cel puţin atunci le văd eu în zona în care ies la padure. Au un miros deosebit de plăcut, însă, dacă sunt rupte şi puse în apă, în cameră, se usucă după 3 zile.
Fructul este o capsulă ( fruct uscat, dehiscent ). Florile conţin uleiuri volatile. În întreaga plantă, în special în bulbi s-au identificat substanţe deosebit de iritante şi toxice.
În doze de 2-3 grame pe zi prezintă proprietăţi emetice ( efect vomitiv ), purgative, expectorante şi diuretice. Administrarea a 1-2 grame de viorea sub forma unor extracte, poate avea o acţiune favorabilă în bronşita cronica şi în bolile cardiace.

Floare de iasomie

 Iasomie de camera:

Aspect si prezentare: Jasminum polyanthum, denumita in limbaj popular Iasomia de camera, este una din cele peste 150 de specii de Jasmin ce se cunosc pana in prezent. Are crestere desirata, tip liana, fapt ce impune de cele mai multe ori folosirea unor tutori. Poate atinge 1-1,5 m inaltime, dar daca este dirijata pe suporti circulari de sarma, poate fi mentinuta la dimensiuni reduse. Frunzele imparipenat-compuse, de culoare verde intens, sunt mici, oval alungite si ascutite la varf, iar florile, tot mici, albe si stelate, au cinci petale si raspandesc un parfum foarte puternic.

Conditii de ingrijire/cultivare

Jasminum polyanthum se acomodeaza extrem de usor la conditiile de ingrijire din apartamente, bucurandu-ne rapid cu florile sale delicate si foarte parfumate.

Ca majoritatea plantelor florifere si Iasomia de camera necesita multa lumina pentru a putea produce flori. Asezati ghiveciul langa o fereastra cu iluminare buna, care sa primeasca 3-4 ore de soare dimineata. Daca ferestrele dumneavoastra sunt orientate catre Sud sau Vest, departati-o de fereastra sau protejati-o cu o perdea de arsita soarelui de vara.

Nu are nevoie de caldura deosebita pentru a inflori, dar tolereaza mai bine caldura excesiva decat frigul puternic. Daca vara e bine sa o scoateti in gradina sau pe terasa, pentru a se bucura de o ventilatie buna, iarna insa va trebui sa o aduceti ln interior, caci temperaturile sub zero grade distrug planta. Ideal ar fi sa o puteti ierna intr-o sera rece, cu 14-15 grade Celsius, si lumina din belsug.

In perioada de repaus, lasati pamantul sa se usuce bine intre doua udari, vara insa, mentineti solul usor umed. Daca temperaturile depasesc 24 grade, puteti sa o udati la fiecare 2 zile.

Conteaza foarte mult si ce fel de substrat de cultura folositi. Un pamant bogat de gradina, in amestec cu compost sau mranita, cu un pH mediu de 6�6,5, va asigura o calitate sporita a infloririi si un frunzis verde, dens si sanatos.

Plantele pozitionate vara pe terase sau balcoane aerisite, va scutesc de ingrijiri suplimentare, insa exemplarele de interior va vor solicita atentia, mai ales in privinta umiditatii atmosferice, de care au mare nevoie. Cand temperaturile trec de 24 grade Celsius, pulverizarea frunzisului devine o cerinta absolut necesara, ignorarea acestei indatoriri, marind riscul invadarii cu acarieni.

Un ingrasamant lichid pentru pentru plante cu flori, administrat in apa de udare, la interval de 10-14 zile, din aprilie pana in septembrie, va va rasplati cu o planta frumoasa, sanatoasa si cu multe flori, la timpul potrivit.

Inflorirea este deosebita atat prin numarul florilor ce pot apare pe o singura planta dar mai ales prin parfumul deosebit de puternic si de placut pe care aceste flori il degaja.

Plantele obtinute din lastari pot inflori dupa 6-8 luni de la inradacinare. Exemplarele obtinute din seminte au nevoie de cca 12-16 luni pana la inflorire. De regula plantele mature, infloresc cateva luni bune, primele buchetele de flori aparand pe la mijlocul primaverii.

Se inmulteste prin seminte, lastari si mai rar, prin divizarea tufelor.

Procedeul cel mai convenabil, si desigur cel mai folosit, este butasirea lastarilor. Se pot alege varfuri de ramuri sau tronsoane cu minim 3 noduri, din care primul se va pozitiona la 2 cm in substrat de turba sau pamant de gradina cu nisip. Se vor asigura conditii de temperatura ridicata si umiditate constanta. Inradacinarea este lenta dar plantele astfel obtinute sunt viguroase si florifere.

Trucuri si sfaturi speciale: Daca vreti sa mentineti planta la dimensiuni reduse, tundeti lastari crescuti dezordonati. Ii puteti da chiar un aspect de tufa, dar in acest caz va trebui sa reintineriti tufa la fiecare 2-3 ani. Taiati lastarii imediat dupa inflorire, pentru ca planta sa aiba timp sa produca altii vigurosi pana catre urmatorul sezon.

Uscaciunea excesiva a aerului predispune Iasomia la invazia acarienilor. Aplicati tratament imediat, prin pulverizare cu solutie de Nissorun sau Talstar.

Hortensia

Descriere
Hortensia (Hydragea) este pentru vara asa cum este liliacul pentru primavara. Hortensia incepe sa infloreasca la inceputul verii si continua pana toamna tarziu. Cum plantele care s-ar putea incadra in aceasta descriere sunt destul de putine, hortensia merita sa ocupe un loc special in gradina fiecarui iubitor de flori.
Hortensiile sunt de doua feluri:
- cu flori rotunde, numite "macrophylla", cu flori sterile;
- cu flori plate, numite "serrata", cu flori mici, fertile, in centru si unele mai mari, sterile, in jurul acestora.
Florile incep sa apara cam de pe la mijlocul lunii aprilie si se deschid la inceputul lunii iunie. In general, acestea dureaza pana la sfarsitul lunii iunie. Hortensia (Hydragea) are flori frumoase, mari, lucru care face ca planta sa nu se poata dezvolta la dimensiunile maxime. Daca doriti totusi sa va bucurati de flori, lasati-le sa se dezvolte si taiati-le dupa cateva zile de la inflorire; aceasta operatie este benefica pentru sanatatea plantei pe termen lung.
La o tufa matura, florile pot dura chiar si 4-6 saptamani. Culoarea acestora se schimba pe parcurs. La inceput vor fi aproape albe, dupa care vor capata nuante de roz sau albastru, in functie de sol. Unele flori e foarte posibil sa nu aiba nici o culoare din cele mentionate inainte. Pe masura ce tufa se maturizeaza, acestea capata o culoare purpurie, apoi verzuie, pentru ca in cele din urma sa ajunga alb-maronii. Florile pot fi taiate cand incep sa se inverzeasca, pentru ca acest lucru ajuta la dezvoltarea tulpinilor vecine.
Un lucru interesant la hortensie este faptul ca nuantele florilor sunt dictate de pH-ul solului. Pentru a avea flori roz, va trebui sa transformati pamantul in unul cu pH alkalin, iar pentru flori albastre acesta va trebui sa fie mai acid. Oricum, indiferent de pH, pamantul trebuie sa fie bogat in humus, asa ca folositi fara indoiala compostul ramas peste iarna.
Ingrijire si cultivare
Pamantul
Hortensia (Hydragea) trebuie plantata intr-un pamant de buna calitate. Folositi un amestec format din 2-3 parti pamant de flori din comert, 1 parte balegar uscat si 1 parte turba. Groapa in care se va planta trebuie sa fie cel putin de doua ori mai mare decat ghemul de radacini. Dupa plantare, adaugati destul amestec de pamant cat sa formati un musuroi de 5-7 cm peste nivelul solului. Udati bine cu stropitoarea.
Locul de plantare
Acesta trebuie sa fie astfel pozitionat incat hortensia sa beneficieze de razele soarelui dimineata, dar nu la amiaza. Cel mai bine este undeva, langa un gard orientat spre nord, nord-vest sau vest, sau in umbra partiala. Uneori, plantarea hortensiei la umbra copacilor, prea aproape de radacinile acestora duce la aparitia unor probleme pentru floare, anume ca radacinile pomului absorb cea mai mare cantitate de apa din pamant, iar hortensia ramane fara resurse. Hortesia se poate planta si la umbra, dar in acest caz planta nu va atinge dimensiunile maxime decat, poate, dupa cativa ani buni. Se planteaza la 1,2 m distanta.
Udarea si tratarea cu fertilizator
Hortensia (Hydragea) iubeste apa - sa nu uitam ca numele ei se trage din grecescul 'hydra', care inseamna apa. Daca pamantul este prea uscat, frunzele vor incepe sa se ofileasca, asa ca planta trebuie udata cat mai des, mai ales cand incepe sa se ofileasca, in absenta ploilor frecvente. Este foarte important ca hortensia sa nu se ofileasca mai ales in lunile de primavara, cand se formeaza bobocii florilor; asigurati-va ca pamantul este suficient de umed in jurul radacinilor plantei. Pe de alta parte, prea multa apa va duce la inegrirea marginilor frunzelor.
In ceea ce priveste tratarea cu substante fertilizatoare, nu faceti aplicatii la hortensie decat dupa ce aceasta si-a stabilit bine radacinile in pamant, cam la 1-2 luni dupa plantare; atunci folositi un fertilizator echilibrat. Hortensia se fertilizeaza rar, pentru ca prea mult nitrogen va duce la stoparea infloririi. Aplicatiile se fac la radacina, la inceputul sezonului si apoi inca putin dupa inflorire (mijlocul - sfarsitul verii, in functie de varietate).
Hortensia isi schimba culoarea
Floarea prefera pamantul acid, asta mai ales daca doriti sa aiba flori albastre. Pentru a suplimenta cantitatea oferita de fertilizator, mai puteti folosi una din urmatoarele solutii: sulfat de aluminiu (7 g la 3,7 l apa), coji de oua, cafea macinata, coji rase de portocala si grapefruit.
Daca doriti ca hortensia sa aiba nuante de roz, atunci folositi un fertilizator mai putin acid. Putin calcar sau var, presarat pe pamant este suficient. Aveti insa grija ca pamantul sa nu devina prea alcalin, pentru ca acest lucru nu este sanatos pentru hortensie.
Temperatura
Hortensiile sunt rezistente pana la -15 grade Celsius, desi este foarte probabil ca gerul sa omoare lemnul fragil de sub pamant. In zonele mai reci, muguri pot fi afectati de frig chiar si primavara tarziu, asa ca trebuie sa ii oferiti plantei protectie, acoperind-o cu paie, frunze si pamant sau cu carton.
Taierile
la hortensie nu trebuie sa se efectueze neaparat taieri de formare, dar aceasta operatie poate fi facuta in fiecare primavara, cand apar noii lastari. La florile plantate de mai mult timp inlaturati cam 1/3 din tulpinile batrane, care sunt mai putin productive si pe celelalte pana la primii muguri (2-3 cm la plantele mai mici si 10-15 cm la cele mai mari). Taierile se fac exact deasupra nodului de pe tulpina. NU taiati tulpinile maronii toamna tarziu sau iarna - pe acestia vor creste florile din anul urmator. Florile uscate se lasa pe tije peste iarna pentru a proteja de inghet lastarii tineri de sub ele. Daca nu e taiata, hortensia va inflori in continuu, dar ciorchinii de flori nu vor mai fi la fel de mari, din cauza tulpinilor numeroase. Hydragea paniculata trebuie taiata pana la nivelul solului in fiecare primavara.
In iarna urmatoare, tulpinile maronii vor capata o culoare albicioasa si in cele din urma se vor separa singure de radacini. Atunci pot fi smulse usor din pamant; daca nu se desprind imediat mai lasati-le cateva luni si apoi incercati din nou.
Boli si daunatori
Daca observati pete negre sau maronii-gri pe frunze, daca nu ati udat la intervale regulate planta si/sau frunzele se ofices intre udari, atunci cauza este o boala cauzata de o ciuperca. Solutia este sa udati mai des.
Petele colorate sau decolorarea frunzelor, in cazul in care nu ati udat regulat planta sunt categoric un semn ca hortensia e atacata de o ciuperca. Ciuperca poate apare din cauza udarii in exces, a udarii la ore nepotrivite, la amiaza (in jurul sau dupa ora 15:00) sau de la alte surse. In acest caz, incercati sa reduceti cantitatea de apa sau sa udati planta mai tarziu.
Indiferent de caz, fie ca udati in exces sau prea putin, incercati sa folositi si un tratament impotriva ciupercilor de plante, tratament cumparat din magazine si pe care trebuie sa il aplicati conform instructiunilor de pe ambalaj. Nu folositi solutia in exces, pentru ca acest lucru poate duce la moartea plantei. Oricum, tratamentul nu repara daunele deja produse, ci le va micsora pe cele din viitor.
La fel, daca observati ca frunzele hortensiei sunt mancate, puteti aplica un insecticid. Si in acest caz urmati instructiunile de pe ambalaj. Nu toate problemele frunzelor sunt insa cauzate de insecte sau de ciuperci; uneori ele pot fi ranite de ramurile copacului sub care sunt plantate sau chiar pot fi mancate de animalele de companie.
O alta problema la care trebuie sa aveti grija sunt arsurile cauzate de soare. Daca afara a plouat si dupa aceea apare un soare foarte puternic, atunci apa ramasa pe frunze sau flori va face pete maronii.
Inmultirea
1. Marcotaj
- sapati o groapa in apropierea plantei, cu grija ca nu cumva sa raniti radacinile, si indoiti o sectiune de tulpina;
- cu un cutit, inlaturati un inel de 2,5 cm din scoarta tulpinii, acolo unde atinge pamantul;
- acoperiti locul taiat cu pamant, lasand 15-30 cm din varful tulpini indoite, neacoperit;
- daca marcotajul s-a efectuat pe timpul verii, planta noua va fi gata de transplantat in iarna urmatoare.
2. Divizarea radacinilor
Hortensiile plantate de mai mult timp in acelasi loc pot fi divizate primavara devreme, la fel ca tufanelele sau oricare alta planta perena. Astfel se pot obtine mai multe plante din acelasi ghem de radacini mature. Nu uitati sa udati foarte bine plantele si sa continuati sa faceti acest lucru toata vara.
Varietati
Hydragea macrophylla 'Quadricolor': are o culoare unica, cu flori galbene si foliaj crem, cu pete. Deosebite sunt tipurile 'Mariesii', mai ales trioul 'Grandiflora' (flori roz-albastre si centru alb), 'Lilacina' (flori roz-violet spre albastru) si 'Perfecta' (flori de un albastru intens), care au castigat premii la competitiile de gen. Toate cele trei ating inaltimi de aproximativ 1,5 m. Hortensia macrophylla 'Nigra' are tulpina neagra, stralucitoare si flori de culoare crem care in timp devin roz - liliachii. Un lucru important: pe solurile acide, H. macrophylla face flori liliachii; pe alt tip de sol, florile vor fi roz. Numai varietatile cu flori albe nu isi schimba culoarea in functie de pH-ul solului.
Hydragea paniculata: este una din cele mai frumoase specii de hortensie pentru ca are flori neobisnuit de mari. Varietatea "Unique' are la inceput flori alb-verzui, dar care in timp devin rozalii, nuanta care se accentueaza si se inchide odata cu apropierea toamnei. Poate creste pana la 1,8 m inaltime intr-un an, dar, daca este taiata mult anual, nu va atinge niciodata aceste dimensiuni, fiind potrivita si pentru gradinile mici.
Grupul Hydragea aspera Villosa: are foliaj mare, luxuriant, catifelat, printre care apar, vara, florile plate, mari, de dimensiunea farfuriilor. Floretele mari, cu nuante palide, formeaza un cerc in jurul florilor mici si sterile din centru, de culoare liliachie si pe care albinele le indragesc. In conditii propice, hortensiile din acest grup pot atinge inaltimi de 3 m si un diametru la fel de mare.
Hydragea quercifolia: frunzele seamana cu cele de stejar. In timp, toamna, foliajul capata nuante rosii si liliachii. Florile sunt albe, iar tufa poate atinge si 2 m inaltime. Varietatea 'Snow Queen' isi mentine florile uriase la o inaltime mai mare decat majoritatea hortensiilor, pe cand 'Snow Flake' are flori duble si trebuie plantata intr-un colt ferit, unde sa primeasca putina umbra.
Hydragea 'Preziosa': florile sale de culoare roz pal infloresc treptat si devin in timp patate. Foliajul capata o culoare calda, rosu - cupru, toamna. Atinge o inaltime de 1,5 m.
Hydragea anomala subsp. petiolaris: este o specie de hortensie cataratoare, care creste pe peretii caselor asemenea iederei si care se prinde singura de caramizi. Tulpina este de o frumoasa nuanta de mahon, iar foliajul este format din frunze cazatoare, de culoare verde deschis. Florile sunt plate si dureaza numai cateva saptamani, pe timpul verii.
Info
- Hortensiile cu flori mari, rotunde, sunt originare din Japonia, loc in care tipul serrata (cu flori mici si ciorchine aplatizat) a fost cultivat de sute de ani. Cand aceste flori au fost aduse in vest, cam in jurul secolului al XVIII-lea, au facut senzatie, fiind initial tratate ca niste plante de interior si cultivate in casa. Aparitia unui numar din ce in ce mai mare de varietati de hortensie cu culori din ce in ce mai sofisticate a inceput acum 10 de ani, in serele din Franta, Germania si Marea Britanie. Acum numarul acestora este atat de mare, iar nuantele sunt atat de delicate, incat nici macar expertii nu le pot distinge mereu.
- numele "hydrangea" este derivat din grecescul hydro, care inseamna "apa" si aggos, care inseamna burcan, rferindu-se la tecile semintelor, care au aceasta forma.

Dalie

 

Genul Dalia cuprinde peste 15 specii perene erbacee sau semilemnificate, ramificate, fistuloase. Este originara din America centrala si de Nord. In 1872 o cutie cu radacini de dalie a fost trimisa din Mexic in Olanda. O singura planta a supravietuit calatoriei, si a facut niste flori splendide rosii. Europenii s-au indragostit de minunata planta, care acum este cultivata de mii de pasionati. Se foloseste in spatiile verzi pentru rabate, borduri, grupuri sau izolate pe peluze ca si flori taiate.

Specii si varietati Dalia:

1.Dahlia variabilis (Gherghina).
Creste la 60-180 cm inaltime, are radacini tuberizate, tulpini goale in interior, cu sau fara perisori, ramificate. Frunzele sunt adanc-lobate, asezate pe tulpina opus, iar florile sunt dispuse in calatidii mai mari sau mai mici, simple sau duble, divers colorate.

2.Dahlia coccinea
Planta erbacee ramificata de la baza cu frunzele mai inguste decat la specia anterioara. Creste la 40-170 cm inaltime, cu inflorescente divers colorate, simple sau duble.

3.Dahlia imperialis
Creste la 50-140 cm inaltime, are florile tubuloase galbene iar cele ligulate rosii.

Toate soiurile existente in cultura provin din speciile enumerate si se pot clasifica dupa forma inflorescentelor in urmatoarele grupe:
1.Cu inflorescenta involta. Plante cu crestere in forma de tufa de 40-150 cm inaltime. inflorescentele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai putin late, ovale sau ascutite la varf. Cuprinde: Dalii Pompon, Dalii cu flori de cactus, Dalii cu flori de crizanteme, Dalii decorative.
2.Cu inflorescenta semiinvolta. Cuprinde soiuri cu inaltimea de 70-150 cm, cu florile mai mult sau mai putin asemanatoare celor de bujor. soiuri: Fabel- cu flori rosii, Grisby-floare de culoare galbena, Pandora- cu flori albe, Oberon-de culoare roz.
3.Cu flori simple- au inflorescentele formate din unul sau mai multe randuri de flori ligulate in exterior iar in interior sunt flori tubuloase. se intalnesc doua tipuri: dalii mignon, si dalii cu flori de anemone.

dalia arabian nights

dalia aurora's kiss

dalia adelaide

dalia apple- blossom

dalia art deco

Lucrari de intretinere Dalia:

• Prasile: in numar de 4-5, pentru a distruge crusta si buruienile
• Mulcirea solului: cu un material afanat in scopul pastrarii umiditatii, mentinerii constante a temperaturii la nivelul solului, combaterii buruienilor si anularii efectului daunator al ploilor repezi. acoperirea solului se poate face cu pleava, paie, frunze, turba, rumegus, gunoi de grajd paios, la inceputul vegetatiei, dupa prima prasila sau imediat dupa rasarire.
• Tutoratul:cu tije de bambus, tarusi din lemn sau cu spalieri din metal pe care se fixeaza sarme de sustinere. Ramele spalierului se instaleaza la distanta de 3 cm una de alta.
• Copilitul:se face la culturile pentru flori taiate la care dorim sa obtinem o singura tulpina in varful careia se formeaza floarea si consta in inlaturarea lastarilor laterali de la subsuoara frunzelor.
• Bobocitul:consta in indepartarea bobocilor laterali, lasandu-l pe cel central care este mai puternic, mai bine format si care poate da flori de calitate superioara.
• Udatul: ori de cate ori este necesar cu furtunul sau prin aspersiunea. se recomanda a se face dimineata si seara sau noapte, in zilele foarte calduroase.
• Fertilizarea suplimentara: se face cu ingrasaminte minerale usor solubile care fie se dizolva in apa de udare in concentratie, fie se administreaza prin imprastiere. Fertilizarea faziala se poate face si cu must de balegar diluat sau de pasari diluat. Nu se fac fertilizari atunci cand solul este foarte uscat si nici cand exista exces de umiditate.

Pretentii fata de conditiile de mediu:

Daliile pretind locuri insorite, soluri grele, bine ingrasate cu balegar si udari abundente in perioadele de uscaciune.
Terenurile pe care se cultiva trebuie sa fie ferite de vanturi puternice. Daliile cresc bine in regiunile racoroase unde infloresc abundent din iulie pana la venirea inghetului.
Toamna cand frunzele se ingalbenesc daliile se scot din camp, se scutura de pamant, se taie partea aeriana la 10-15 cm deasupra coletului, se duc 6-10 zile in locuri calde pentru zvantare dupa care se trec in depozite cu temperatura de 6-10 °C si se stratifica in turba, perlit sau nisip.

Camelia

 

CAMELLIA - CAMELIA 
Camelia este o planta perfecta pentru gradina. Se dezvolta bine la umbra si in pamant fara calcar, imbogatit cu compost de frunze uscate. Florile sunt: rosii, roz, albe, simple ( cu 5 petale ce au in mijloc stamine galbene, duble ( mai mult de 20 de petale si nu au staminele vizibile) sau semiduble.
Cea mai cunoscuta este specia Camellia japonica, cu numeroase varietati.
Cultivare.
Cameliile se sadesc intr-un compost format din 4 parti humus fara calciu, 2 parti de turba, 1 parte nisip grosier.
Perioada cea mai indicata pentru sadirea cameliilor este sfarsitul verii.
Prima transplantare se face dupa 2-3 ani, iar urmatoarea, de fiecare data cand radacinile umplu ghiveciul.
Sadirea definitiva se face intr-un vas cu diametrul de aproximativ 45 cm, in care, la inceputul fiecarei veri, se va inlocui un strat de 2,5 cm de la suprafata compostului cu un amestec de humus maruntit si ingrasamant.
Din iunie pana la jumatatea lui august se poate folosi un fertilizant pus in apa cu care udati, o data la trei saptamani.
Rariti mugurii la inceperea perioadei de administrare a ingrasamintelor.
In timpul infloririi cameliile se uda moderat. Imediat ce se ofilesc, florile uscate trebuie inlaturate. In timpul iernii se protejeaza cu o panza groasa de canepa fixata pe o armatura solida.
Cameliile trebuie plantate in locuri adapostite de vanturi.
Reproducere.
Inmultirea se face prin: butasire, marcotaj, divizare.
Butasirea este potrivita pentru cameliile cultivate in gradina., Camelia fiind perfecta si pentru balcon.
La sfarsitul verii, inceputul toamnei, se sapa un sant adanc de 8-10 cm, se alege un lastar flexibil de la baza plantei si se introduce in santulet indoindu-l si facandu-l sa iasa cu varful din pamant. Se preseaza pamantul si se fixeaza lastarul cu o nuia. Noi lastari apar dupa 18-24 luni. In acel moment butasul se separa de planta-mama.
Marcotajul se face la jumatatea verii sau la sfarsitul verii; se aleg tulpini lungi de 8-10 cm. Tratati taietura cu o pulbere pe baza de hormoni rizogeni si puneti crengutele intr-un compost de turba si nisip in parti egale, la adancimea de 4-5 cm. Vasele se pun intr-o ladita de reproducere la temperatura de circa 13 grade. Cand apar radacinile transplantati lastarii in vase separate, de 8 cm diametru.
Precautii. Cameliile pot fi atacate de cosenile. Partile infestate se trateaza folosind o pensula muiata in alcool metilic. 

Crizantema

Crizantema
Crizantema este considerata floarea toamnelor tarzii, pentru ca ea infloreste atunci cand restul florilor din gardina palesc. Crizantemele sunt foarte indragite la noi datorita popularitatii si bogatiei coloristice. O intalnim atat in gradini, cat si in ghivece, in diverse culori, forme si marimi. Se cunosc foarte multe soiuri de crizanteme incat uneori este greu sa poti spune ca apartin aceleiasi familii.

Inmultirea crizantemelor
Crizantemele se pot inmulti fie prin separarea tufelor, care se poate realiza primavara sau toamna, fie prin butasire, cand se rup portiuni de la varful plantei si se planteaza in ghiveci sau varianta plantarii semintelor direct in pamant primavara.
Crizantemele primavara
Crizantemele se planteaza primavara pentru ca planta sa poata sa-si dezvolte sistemul radicular pana toamna tarziu, cand zilele scurte favorizeaza inflorirea lor. Crizantemele prefera locurile luminoase in gradina si nu neaparat in bataia directa a razelor soarelui, sunt plante nu foarte pretentioasa in ceea ce priveste solul.
Tufele de crizanteme din gradina trebuiesc rarite pentru a favoriza circulatia aerului printre plante, dar aceasta rarire nu inseamna plantarea la mare distanta, deoarece se pierde efectul decorativ pe care aceste flori il ofera gradinii.

Crizantemele toamna
Cel mai frumos anotimp al acestei plante este toamna. Spre toamna inflorirea lor este favorizata de perioada scurta de lumina din timpul zilei. E recomandata amplasarea luminilor din gradina cat mai departe de crizanteme.
Asociate cu toamna, crizantemele raman inflorite pana tarziu, la caderea brumelor. Exista foarte multe varietati, cu florile de culori, parfum si forme diferite. Sunt excelente pentru aranjamente florale, atat in vase, cat si in gradini sau parcuri.
Crizantemele iarna
Crizantemele nu fac fata temperaturiloer scazute din timpul iernii iernii, de aceea toamna cand pericolul de inghet apare, crizantemele se muta in spatii protejate, ferrite de frigul de afara, dar la temperature cuprinse intre 5 si 10 grade Celsius, unde vor ramane pana la primavara. Singurul lucru care trebuie facut crizantemelor puse la iernat este undatul, astefel incat pamantul din ghivece san u se usuce.

Ingrijirea crizantemelor
Ciupitul varfului plantei – scurtarea plantei pentru a favoriza ramificarea. Ciupitul crizantemei se realizaeaza toamna devreme si in special la plantele cultivate in ghivece.
Copilirea – indepartarea lastarilor laterali de pe tulpini, care favorizeaza o crestere viguroasa si o inflorire din abundenta. Se realizeaza ori de cate ori e necesar si mai ales la crizantemele din gradina, care au o talie mai mare decat cele din ghivece.
Bobocirea – se efectueaza cand apar bobocii crizantemelor, se indeparteaza bobocii lasandu-se cel central de pe tulpina, pentru un aspect mai ingrijit al florilor.
Crizantema este o planta originara din China si Japonia, unde simbolizeaza eleganta si nobletea, in acelasi fel cum bujorul simbolizeaza bogatia.

Crinii

CRINII – sfaturi utile pentru plantare
Un oaspete deosebit al primaverii, crinul infloreste in gradina incepand cu luna aprilie, dar majoritatea soiurilor infloresc cu precadere la inceputul lunii mai. Crinii fac parte din familia Lilium.
Crinii sunt foarte raspanditi in gradinile de la noi datorita frumusetii florilor, mirosului specific si usurintei la plantare, inmultire si intretinere. Crinii sunt foarte diferiti in ceea ce priveste dimensiunile si coloritul lor.

Conditiile favorabile pentru crini
Crinii prefera locurile ferite de vant si insorite din gradina, caldura directa a razelor de soare si solul umed si racoros.
Plantarea crinilor
Dupa alegerea locurilor favorabile pentru plantatul bulbilor de crini, trecem la saparea gropilor (20-25 cm adancime). Acoperim fundul gropii cu un strat de nisip cu rolul de a drena apa. Introducem bulbul sanatos in groapa facuta si acoperim cu pamant amesteat cu putin nisip si ingrasaminte organice.
E bine sa plantam crinii in grupuri, ei sunt iubitori de companie. De aceea dupa ce am acoperit primul bulb plantat este bine sa marcam locul pentru a sti unde va urma sa rasara si sa trecem apoi la saparea celorlalte gropi. Plantarea crinilor in grup prezinta si avantajul efectului cromatic mult mai intens si bineinteles al amplificarii mirosului.

Sfaturi

• Ca si sfat privind mirosul, e bine sa tinem cont in a alege un loc in gradina indepartat de terasa, ferestre, deoarece nu toata lumea agreeaza parfumul puternic al crinilor .
• Tot ca un sfat privind plantarea crinilor, e bine sa imbracam bulbul in pamant intr-o plasa de sarma pentru protectie, deoarece rozatoarele adora bulbii crinilor.

Cand se planteaza crinul
In general bulbii de crin se planteaza toamna, dar pentru a elimina riscul unei ierni foarte geroase, e bine sa pastram bulbii feriti de inghet pana primavara. Pastrarea se poate face si la o temperatura normala, dar intr-un loc intunecos si aerisit. Trebuie sa evitam ca bulbul de crin sa se usuce. Plantatul primavara in gradina se poate face oricand din martie pana in mai, dar numai dupa ce pericolul de inghet a trecut.
Udatul locului unde am plantat bulbul, pentru pastrarea pamantului umed, dar nu in cantitati excesive de apa, va asigura conditiile propice unei superbe gradini cu crini.

Intr-un articol viitor voi prezenta mai multe particularitati ale crinilor.

Craita (tagetes)

Craita (Tagetes) face parte din categoria de flori anuale de gradina si este renumita prin coloritul intens al florilor, perioada lunga de inflorire, de la inceputul verii pana spre sfarsitul toamnei si prin mirosul specific care opreste aparitia parzitilor.
Asemeni carciumareselor craitele fac parte din Familia Compositae, fiind flori de gradina specifice gradinilor cu aspect rustic.
Ca si utilizare, craitele se folosesc pentru amenajarea de pete florale in gradina, borduri de flori sau pentru decorarea jardinierelor si ghivecelor.
Speciile craitei
Tagetes erecta este cea mai cunoscuta specie de craite. Se deosebeste prin inaltimea plantei care poate depasi 100 cm, mirosul specific si coloritul puternic al florilor unicolore sau bicolore in galben, portocaliu sau rosu. (vezi foto 1)
Tagetes patula prezinta o inaltime mai mica decat la specia erecta, de 20-50 cm inaltime, o tulpina mult mai viguroasa, iar florile sunt simple si mult mai mici in culori: galben, portocaliu. Aceasta specie infloreste fara intrerupere, din luna iunie pana la primele zile friguroase ale toamnei. (vezi foto 2)
Tagetes signata formeaza tufe compacte si mici ca inaltime 10-30 cm si prezinta flori numeroase, dar de dimensiuni mici si culoare galbena sau galben-oranj. (vezi foto 3)
Condiţiile de mediu
Craitele au pretentii reduse fata de factorii de mediu, de aceea sunt si atat de raspandite in gradinile de la noi. Prefera mai toate tipurile de soluri cu un drenaj bun, locurile din gradina aflate in bataia directa a soarelui. Craitele sunt plante rezistente la perioadele scurte de seceta pe timpul verilor. Umbra incetineste procesul de inflorire al craitelor.
Inmultirea craitelor
Fiind o planta anuala inmultirea craitelor se face prin seminţe. Semănatul se face in sere, solarii sau rasadnite in lunile martie-aprilie. Perioada de germinare este de apoximativ o saptamana la o temperatura de 15 grade C. Semintele pot fi semanate direct in gradina la sfarsitul lunii aprilie. Craitele sunt foarte sensibile la frig.
Se planteaza la loc definitiv in gradina in luna mai la distante de cca 30 cm pentru soiurile pitice şi 50 cm pentru speciile inalte.

Lucrări de întreţinere crăiţe :
– udatul – moderat, ori de cate ori este nevoie, craitele pot suporta si scurte perioade de seceta, udatul din abundenta poate dauna plantei;
– plivirea buruienilor – in special in primele luni;
– afanarea solului;
– fertilizarea – recomandata in primele luni de inflorire.

Craite - Tagetes erecta

Craite - Tagetes patula

Craita - Tagetes signata

Carciumareasa( zinia)

Carciumareasa sau Zinnia elegans face parte din categoria florilor anuale. Este o floare des intalnita in gradini si foarte apreciata datorita coloritului variat, foarte viu, stralucitor si datorita perioadei indelungate de inflorire, din iunie si pana in octombrie si chiar noiembrie in cazul toamnelor lungi. Florile carciumaresei cu diametru de 10-15 cm au culori variate: galben, portocaliu, rosu, roz, purpuriu, crem, etc.

Carciumaresele sunt plante putin pretentioase la conditiile climatice si de sol, se acomodeaza usor in orice fel de gradina. Expunerea directa in soare favorizeaza inflorirea din abundenta si coloritul viu al florilor. Planta rezista perioadelor scurte de seceta, dar lipsa de apa provoaca incetinirea infloririi. Ca flori taiate nu rezista decat cateva zile. Este o planta foarte sensibila la frig.

Cultivarea carciumareselor
Pentru a avea carciumarese mai devreme in gradina, semintele se seamana in solarii sau rasadnite pentru producerea rasadurilor in cursul lunii martie. Durata de rasarire este foarte scurta, de 2-4 zile, la o temperatura de cca. 20 de grade C. Vezi cum se produc rasadurile pentru florile anuale. Transferarea rasadurilor in gradina trebuie facuta cu foarte mare grija deaoarece radacina carciumaresei este foarte fragila. Plantarea se face la distante de 20-40 cm, in functie de talia plantei, pentru a favoriza circulatia aerului.
Cultivarea directa in gradina se poate realiza in luna mai.

Sfaturi utile:
– indepartati florile ofilite pentru a permite aparitia altora;
– ciupiti ramurile tinere pentru a favoriza dezvoltarea plantei;
– daca frunzele capata o tenta galbuie, administrati un fertilizant

Bujori

BUJORII
Bujorul este o planta perena, foarte iubita datorita frumusetei florilor si parfumului lor specific, chiar daca le putem admira pentru scurt timp in gradina, dar si prin frumusetea plantei fara flori, ce orneaza gradina pana toamna tarziu.

Planta
Bujorii formeaza tufe dese, cu inaltime de pana la 90 cm, frunzele isi schimba culoarea din rsiatic in verde inchis lucios, fiind o planta care infrumuseteaza gradina chiar si fara flori.

Florile bujorilor
Florile bujorilor au culori variate: bujor alb, bujor roz, bujorul rosu, bujorul visiniu si bujorul galben sau combinatii intre aceste nuante. Una dintre caracteristicile speciale ale sale este parfumul florilor de bujor, deosebit si foarte intens la unele soiuri.

Inflorirea bujorilor
Bujorul este o planta rezistenta atat iernilor geroase cat si verilor secetoase si cu o viata indelungata, infloreste primavara tarziu pana la inceputul verii, florile tin de la sfarsitul lui mai pana in iunie.

Ingrijirea bujorilor
Bujorii prefera locurile in plin soare din gradina, inflorirea lor depinde de zilele cu soare din luna mai. Inflorirea poate intarzia in cazul perioadelor fara soare. Bujorii trebuie udati bine, mai ales in perioada verii cand se formeaza mugurii pentru anul urmator. Fertilizarea se efectueaza primavara cu mranita.

Bujorul floarea bogatiei
Bujorul este una din cele mai cultivate plante pentru flori, asta inca din cele mai vechi timpuri. Originar din china, bujorul are o simbolistica speciala in cultura chineza, prin faptul ca cea de-a patra luna din an este numita “luna bujorului”. Bujorul este si un simbol al prosperitatii si bogatiei. Aceasta simbolistica isi are originea in vechi timpuri, cand planta era cultivata doar de cei instariti. Denumirea bujorului in limba chineza se traduce prin floarea bogatiei.

Bujorii ofera o companie pe masura crinilor si trandafirilor.

Brandusa de primavara si de toamna

 

Descrierea plantei
Brandusa de primavara rasare din bulbi mici ca toate plantele perene cu bulbi care infloresc in lunile friguroase. Frunzele si florile brandusei apar in acelasi timp. Frunzele sunt alungite si foarte subtiri si prezinta o dunga alba. Florile brandusei infloresc deasupra frunzelor si prezinta o forma de cupa. In functie de variatea branduselor, florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii sau vargate.
Dimensiunile plantei – frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10 cm.
Locul in gradina
Brandusele prefera un sol bine drenat in locurile insorite ale gradinii sau la umbra copacilor si arbustilor din gradina. Este de preferat plantarea in straturi si brazde pentru a avea o pata de culoare in primele luni ale anului in gradina.
Cultivarea si inmultirea brandusei de primavara
Bulbii de brandusa cei mai raspanditi in comert sunt hibrizi olandezi cu flori de culoare mov sau galben. Bulbii se planteaza toamna in gropi cu adancimi de 5-7 cm si la distante intre plante de 5 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.
BRANDUSA DE TOAMNA (Colchicum)
Infloreste de la sfarsitul verii si in primele luni de toamna. In ciuda denumirii populare nu se inrudeste cu Brandusa de primavara (Crocus). Este o planta otravitoare.

Descrierea plantei
Bulbii brandusii de toamna sunt mult mai mari decat in cazul Crocusului. Florile in forma de cupa apar toamna, au culoarea lila, roz si se ofilesc inainte de venirea frigului. Frunzele brandusei de toamna sunt verzi, lucioase si late cu dimensiuni de pana la 20 cm.
Locul in gradina
Brandusa de toamna prefera solurile bine drenate si ingrasate, in locurile insorite ale gradinii sau in semi-umbra. Covoarele cu flori de branduse de toamna sunt neasemuite in gradina.
Cultivarea si inmultirea brandusei de toamna
Bulbii se planteaza vara in gropi sapate la 10 cm adancime si la o distanta de 10-15 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

Anemona

 

Anemona este o planta de  o frumusete aparte; face parte din familia Ranculacee si este originara din regiunile montane din jurul Marii Meditenane.
 Anemona are nevoie de sol reavan, bogat in humus si bine drenat. Fiind o planta sensibila la excesul de umezeala si la temperaturile scazute, anemona se dezvolta bine daca este expusa la soare; in aceasta situatie, este favorizat si coloritul florilor.

Sor-cu-frate (Melampyrum Bihariense)

Sor-cu-frate (Melampyrum Bihariense)

Este o plantă anuală, cu tulpinile păroase (-50 c m ) şi frunzele opuse, lanceolate.
 Florile sunt grupate galbenă-aurie.
 Semiparazită, buruiană comună prin pădurile din regiunea deluroasă şi montană, în toată ţara.

Omag galben

 

Omagul galben (Aconitum anthora) este o plantă erbacee veninoasă din familia Ranunculaceae.
 Are rădăcinile îngroșate, cărnoase, cu formă de fus. 
 Tulpinile sunt scunde, au o lungime de maxim 400 mm. Tulpinile sunt drepte și cu numeroase frunze adânc spintecate în numeroase diviziuni subțiri și înguste. 
 Florile sunt de culoarea galben palid. Sunt înghesuite la partea superioară a tulpinii într-un spic. 
Omagul galben înflorește în lunile iulie-august.
 Este răspândit în locurile ierboase și stâncoase de munte, uneori crește și în regiunile de dealuri.

Caldarusa de colorado

 


Este o floare care creste doar in Muntii Stancosi din Colorado, fiind cautata de locuitorii din zona pentru a fi comercializata, avand in vedere ca este o floare rara. Este o ‘floare de colt americana' daca doriti sa o percepeti astfel, iar amenda pentru ruperea uneia variaza de la 5 la 50 de dolari, la alegerea politistului.

Sisinel de munte

 

Sisinelul de munte (altă denumire Dedițel) (Pulsatilla alba) este o plantă otrăvitoare din familia Ranunculaceae.
 Are tulpina păroasă de 100-200 mm. În vârful tulpinii se află o floare ridicată în sus, în formă de clopot la început și apoi se desface în formă de stea. Diametrul florii este de 30-60 mm și are cinci-șase sepale mari. Florile sunt păroase pe dinafară, colorate în albu pe interior și violet-albastru palid la exterior. Înflorește în lunile mai-iunie. După înflorire se formează un fruct păros sub forma unui smoc.

Floarea de colt

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc.

Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana.

Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase.

Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant.

La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august.

Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm.

Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.