Viorea

 Legenda spune că prinţesa Viorica era cea mai tânără dintre fiicele împăratului şi împărătesei regatului florilor. Datorită frumuseţii nemaivăzute a prinţesei, aceasta a fost ursită de cea de-a douăsprezecea ursitoare ca în primăvara vârstei de 12 ani să fie răpită de Zâna Florilor.
Cu toate încercările părinţilor ei de a o păzi, Viorica este răpită la vârsta de 12 ani, primăvara, şi este prefacută într-o floare albastră, albastrul fiind simbolul melancoliei. Această floare este aşezată între celelalte flori din grădina Zânei Florilor şi este numită Viorica, nume care este cunoscut popular şi ca Viorea.
De atunci, Viorica este o floare care înfloreşte primăvara şi care se distinge de celelalte prin culoarea albastră, sugestie clară a melancoliei, dar şi a încrederii în viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vieţii scurte a prinţesei Viorica. Aşa cum prinţesa a trăit doar 12 ani, se pare că o viorea rezistă, de obicei, doar 12 săptămâni până când se ofileşte.
Alte denumiri: Viorea, ghiorele, mereoara, zambila-de-camp, Scilla.
Denumirea speciei provine din latinul scilla, derivat din skilla, numele grecesc al unui soi de ceapa, avand in vedere forma, asemanatoare cepei, a bulbului plantei. Determinantul, bifolia, precizeaza prezenta a doar doua frunze, dar e posibil sa se intalneasca plante cu trei frunze;
Vioreaua este o plantă erbacee, care creşte în 85 de specii, originară din Europa şi din regiunile temperate ale Asiei şi Africii.
Scilla bifolia este o specie care înfloreşte primăvara devreme, fiind întâlnită atât în flora spontană, în păduri de foioase, cât şi în grădini.
Florile sunt stelate, cu 6 petale, adunate în raceme ( inflorescenţa în forma de ciorchine ), de 2 centimetri diametru, albastre, mai rar roz, purpurii sau albe. Înfloreşte la sfarsitul lui Martie începutul lunii Aprilie, cel puţin atunci le văd eu în zona în care ies la padure. Au un miros deosebit de plăcut, însă, dacă sunt rupte şi puse în apă, în cameră, se usucă după 3 zile.
Fructul este o capsulă ( fruct uscat, dehiscent ). Florile conţin uleiuri volatile. În întreaga plantă, în special în bulbi s-au identificat substanţe deosebit de iritante şi toxice.
În doze de 2-3 grame pe zi prezintă proprietăţi emetice ( efect vomitiv ), purgative, expectorante şi diuretice. Administrarea a 1-2 grame de viorea sub forma unor extracte, poate avea o acţiune favorabilă în bronşita cronica şi în bolile cardiace.