Camelia

 

CAMELLIA - CAMELIA 
Camelia este o planta perfecta pentru gradina. Se dezvolta bine la umbra si in pamant fara calcar, imbogatit cu compost de frunze uscate. Florile sunt: rosii, roz, albe, simple ( cu 5 petale ce au in mijloc stamine galbene, duble ( mai mult de 20 de petale si nu au staminele vizibile) sau semiduble.
Cea mai cunoscuta este specia Camellia japonica, cu numeroase varietati.
Cultivare.
Cameliile se sadesc intr-un compost format din 4 parti humus fara calciu, 2 parti de turba, 1 parte nisip grosier.
Perioada cea mai indicata pentru sadirea cameliilor este sfarsitul verii.
Prima transplantare se face dupa 2-3 ani, iar urmatoarea, de fiecare data cand radacinile umplu ghiveciul.
Sadirea definitiva se face intr-un vas cu diametrul de aproximativ 45 cm, in care, la inceputul fiecarei veri, se va inlocui un strat de 2,5 cm de la suprafata compostului cu un amestec de humus maruntit si ingrasamant.
Din iunie pana la jumatatea lui august se poate folosi un fertilizant pus in apa cu care udati, o data la trei saptamani.
Rariti mugurii la inceperea perioadei de administrare a ingrasamintelor.
In timpul infloririi cameliile se uda moderat. Imediat ce se ofilesc, florile uscate trebuie inlaturate. In timpul iernii se protejeaza cu o panza groasa de canepa fixata pe o armatura solida.
Cameliile trebuie plantate in locuri adapostite de vanturi.
Reproducere.
Inmultirea se face prin: butasire, marcotaj, divizare.
Butasirea este potrivita pentru cameliile cultivate in gradina., Camelia fiind perfecta si pentru balcon.
La sfarsitul verii, inceputul toamnei, se sapa un sant adanc de 8-10 cm, se alege un lastar flexibil de la baza plantei si se introduce in santulet indoindu-l si facandu-l sa iasa cu varful din pamant. Se preseaza pamantul si se fixeaza lastarul cu o nuia. Noi lastari apar dupa 18-24 luni. In acel moment butasul se separa de planta-mama.
Marcotajul se face la jumatatea verii sau la sfarsitul verii; se aleg tulpini lungi de 8-10 cm. Tratati taietura cu o pulbere pe baza de hormoni rizogeni si puneti crengutele intr-un compost de turba si nisip in parti egale, la adancimea de 4-5 cm. Vasele se pun intr-o ladita de reproducere la temperatura de circa 13 grade. Cand apar radacinile transplantati lastarii in vase separate, de 8 cm diametru.
Precautii. Cameliile pot fi atacate de cosenile. Partile infestate se trateaza folosind o pensula muiata in alcool metilic. 

Crizantema

Crizantema
Crizantema este considerata floarea toamnelor tarzii, pentru ca ea infloreste atunci cand restul florilor din gardina palesc. Crizantemele sunt foarte indragite la noi datorita popularitatii si bogatiei coloristice. O intalnim atat in gradini, cat si in ghivece, in diverse culori, forme si marimi. Se cunosc foarte multe soiuri de crizanteme incat uneori este greu sa poti spune ca apartin aceleiasi familii.

Inmultirea crizantemelor
Crizantemele se pot inmulti fie prin separarea tufelor, care se poate realiza primavara sau toamna, fie prin butasire, cand se rup portiuni de la varful plantei si se planteaza in ghiveci sau varianta plantarii semintelor direct in pamant primavara.
Crizantemele primavara
Crizantemele se planteaza primavara pentru ca planta sa poata sa-si dezvolte sistemul radicular pana toamna tarziu, cand zilele scurte favorizeaza inflorirea lor. Crizantemele prefera locurile luminoase in gradina si nu neaparat in bataia directa a razelor soarelui, sunt plante nu foarte pretentioasa in ceea ce priveste solul.
Tufele de crizanteme din gradina trebuiesc rarite pentru a favoriza circulatia aerului printre plante, dar aceasta rarire nu inseamna plantarea la mare distanta, deoarece se pierde efectul decorativ pe care aceste flori il ofera gradinii.

Crizantemele toamna
Cel mai frumos anotimp al acestei plante este toamna. Spre toamna inflorirea lor este favorizata de perioada scurta de lumina din timpul zilei. E recomandata amplasarea luminilor din gradina cat mai departe de crizanteme.
Asociate cu toamna, crizantemele raman inflorite pana tarziu, la caderea brumelor. Exista foarte multe varietati, cu florile de culori, parfum si forme diferite. Sunt excelente pentru aranjamente florale, atat in vase, cat si in gradini sau parcuri.
Crizantemele iarna
Crizantemele nu fac fata temperaturiloer scazute din timpul iernii iernii, de aceea toamna cand pericolul de inghet apare, crizantemele se muta in spatii protejate, ferrite de frigul de afara, dar la temperature cuprinse intre 5 si 10 grade Celsius, unde vor ramane pana la primavara. Singurul lucru care trebuie facut crizantemelor puse la iernat este undatul, astefel incat pamantul din ghivece san u se usuce.

Ingrijirea crizantemelor
Ciupitul varfului plantei – scurtarea plantei pentru a favoriza ramificarea. Ciupitul crizantemei se realizaeaza toamna devreme si in special la plantele cultivate in ghivece.
Copilirea – indepartarea lastarilor laterali de pe tulpini, care favorizeaza o crestere viguroasa si o inflorire din abundenta. Se realizeaza ori de cate ori e necesar si mai ales la crizantemele din gradina, care au o talie mai mare decat cele din ghivece.
Bobocirea – se efectueaza cand apar bobocii crizantemelor, se indeparteaza bobocii lasandu-se cel central de pe tulpina, pentru un aspect mai ingrijit al florilor.
Crizantema este o planta originara din China si Japonia, unde simbolizeaza eleganta si nobletea, in acelasi fel cum bujorul simbolizeaza bogatia.

Crinii

CRINII – sfaturi utile pentru plantare
Un oaspete deosebit al primaverii, crinul infloreste in gradina incepand cu luna aprilie, dar majoritatea soiurilor infloresc cu precadere la inceputul lunii mai. Crinii fac parte din familia Lilium.
Crinii sunt foarte raspanditi in gradinile de la noi datorita frumusetii florilor, mirosului specific si usurintei la plantare, inmultire si intretinere. Crinii sunt foarte diferiti in ceea ce priveste dimensiunile si coloritul lor.

Conditiile favorabile pentru crini
Crinii prefera locurile ferite de vant si insorite din gradina, caldura directa a razelor de soare si solul umed si racoros.
Plantarea crinilor
Dupa alegerea locurilor favorabile pentru plantatul bulbilor de crini, trecem la saparea gropilor (20-25 cm adancime). Acoperim fundul gropii cu un strat de nisip cu rolul de a drena apa. Introducem bulbul sanatos in groapa facuta si acoperim cu pamant amesteat cu putin nisip si ingrasaminte organice.
E bine sa plantam crinii in grupuri, ei sunt iubitori de companie. De aceea dupa ce am acoperit primul bulb plantat este bine sa marcam locul pentru a sti unde va urma sa rasara si sa trecem apoi la saparea celorlalte gropi. Plantarea crinilor in grup prezinta si avantajul efectului cromatic mult mai intens si bineinteles al amplificarii mirosului.

Sfaturi

• Ca si sfat privind mirosul, e bine sa tinem cont in a alege un loc in gradina indepartat de terasa, ferestre, deoarece nu toata lumea agreeaza parfumul puternic al crinilor .
• Tot ca un sfat privind plantarea crinilor, e bine sa imbracam bulbul in pamant intr-o plasa de sarma pentru protectie, deoarece rozatoarele adora bulbii crinilor.

Cand se planteaza crinul
In general bulbii de crin se planteaza toamna, dar pentru a elimina riscul unei ierni foarte geroase, e bine sa pastram bulbii feriti de inghet pana primavara. Pastrarea se poate face si la o temperatura normala, dar intr-un loc intunecos si aerisit. Trebuie sa evitam ca bulbul de crin sa se usuce. Plantatul primavara in gradina se poate face oricand din martie pana in mai, dar numai dupa ce pericolul de inghet a trecut.
Udatul locului unde am plantat bulbul, pentru pastrarea pamantului umed, dar nu in cantitati excesive de apa, va asigura conditiile propice unei superbe gradini cu crini.

Intr-un articol viitor voi prezenta mai multe particularitati ale crinilor.

Craita (tagetes)

Craita (Tagetes) face parte din categoria de flori anuale de gradina si este renumita prin coloritul intens al florilor, perioada lunga de inflorire, de la inceputul verii pana spre sfarsitul toamnei si prin mirosul specific care opreste aparitia parzitilor.
Asemeni carciumareselor craitele fac parte din Familia Compositae, fiind flori de gradina specifice gradinilor cu aspect rustic.
Ca si utilizare, craitele se folosesc pentru amenajarea de pete florale in gradina, borduri de flori sau pentru decorarea jardinierelor si ghivecelor.
Speciile craitei
Tagetes erecta este cea mai cunoscuta specie de craite. Se deosebeste prin inaltimea plantei care poate depasi 100 cm, mirosul specific si coloritul puternic al florilor unicolore sau bicolore in galben, portocaliu sau rosu. (vezi foto 1)
Tagetes patula prezinta o inaltime mai mica decat la specia erecta, de 20-50 cm inaltime, o tulpina mult mai viguroasa, iar florile sunt simple si mult mai mici in culori: galben, portocaliu. Aceasta specie infloreste fara intrerupere, din luna iunie pana la primele zile friguroase ale toamnei. (vezi foto 2)
Tagetes signata formeaza tufe compacte si mici ca inaltime 10-30 cm si prezinta flori numeroase, dar de dimensiuni mici si culoare galbena sau galben-oranj. (vezi foto 3)
Condiţiile de mediu
Craitele au pretentii reduse fata de factorii de mediu, de aceea sunt si atat de raspandite in gradinile de la noi. Prefera mai toate tipurile de soluri cu un drenaj bun, locurile din gradina aflate in bataia directa a soarelui. Craitele sunt plante rezistente la perioadele scurte de seceta pe timpul verilor. Umbra incetineste procesul de inflorire al craitelor.
Inmultirea craitelor
Fiind o planta anuala inmultirea craitelor se face prin seminţe. Semănatul se face in sere, solarii sau rasadnite in lunile martie-aprilie. Perioada de germinare este de apoximativ o saptamana la o temperatura de 15 grade C. Semintele pot fi semanate direct in gradina la sfarsitul lunii aprilie. Craitele sunt foarte sensibile la frig.
Se planteaza la loc definitiv in gradina in luna mai la distante de cca 30 cm pentru soiurile pitice şi 50 cm pentru speciile inalte.

Lucrări de întreţinere crăiţe :
– udatul – moderat, ori de cate ori este nevoie, craitele pot suporta si scurte perioade de seceta, udatul din abundenta poate dauna plantei;
– plivirea buruienilor – in special in primele luni;
– afanarea solului;
– fertilizarea – recomandata in primele luni de inflorire.

Craite - Tagetes erecta

Craite - Tagetes patula

Craita - Tagetes signata

Carciumareasa( zinia)

Carciumareasa sau Zinnia elegans face parte din categoria florilor anuale. Este o floare des intalnita in gradini si foarte apreciata datorita coloritului variat, foarte viu, stralucitor si datorita perioadei indelungate de inflorire, din iunie si pana in octombrie si chiar noiembrie in cazul toamnelor lungi. Florile carciumaresei cu diametru de 10-15 cm au culori variate: galben, portocaliu, rosu, roz, purpuriu, crem, etc.

Carciumaresele sunt plante putin pretentioase la conditiile climatice si de sol, se acomodeaza usor in orice fel de gradina. Expunerea directa in soare favorizeaza inflorirea din abundenta si coloritul viu al florilor. Planta rezista perioadelor scurte de seceta, dar lipsa de apa provoaca incetinirea infloririi. Ca flori taiate nu rezista decat cateva zile. Este o planta foarte sensibila la frig.

Cultivarea carciumareselor
Pentru a avea carciumarese mai devreme in gradina, semintele se seamana in solarii sau rasadnite pentru producerea rasadurilor in cursul lunii martie. Durata de rasarire este foarte scurta, de 2-4 zile, la o temperatura de cca. 20 de grade C. Vezi cum se produc rasadurile pentru florile anuale. Transferarea rasadurilor in gradina trebuie facuta cu foarte mare grija deaoarece radacina carciumaresei este foarte fragila. Plantarea se face la distante de 20-40 cm, in functie de talia plantei, pentru a favoriza circulatia aerului.
Cultivarea directa in gradina se poate realiza in luna mai.

Sfaturi utile:
– indepartati florile ofilite pentru a permite aparitia altora;
– ciupiti ramurile tinere pentru a favoriza dezvoltarea plantei;
– daca frunzele capata o tenta galbuie, administrati un fertilizant

Bujori

BUJORII
Bujorul este o planta perena, foarte iubita datorita frumusetei florilor si parfumului lor specific, chiar daca le putem admira pentru scurt timp in gradina, dar si prin frumusetea plantei fara flori, ce orneaza gradina pana toamna tarziu.

Planta
Bujorii formeaza tufe dese, cu inaltime de pana la 90 cm, frunzele isi schimba culoarea din rsiatic in verde inchis lucios, fiind o planta care infrumuseteaza gradina chiar si fara flori.

Florile bujorilor
Florile bujorilor au culori variate: bujor alb, bujor roz, bujorul rosu, bujorul visiniu si bujorul galben sau combinatii intre aceste nuante. Una dintre caracteristicile speciale ale sale este parfumul florilor de bujor, deosebit si foarte intens la unele soiuri.

Inflorirea bujorilor
Bujorul este o planta rezistenta atat iernilor geroase cat si verilor secetoase si cu o viata indelungata, infloreste primavara tarziu pana la inceputul verii, florile tin de la sfarsitul lui mai pana in iunie.

Ingrijirea bujorilor
Bujorii prefera locurile in plin soare din gradina, inflorirea lor depinde de zilele cu soare din luna mai. Inflorirea poate intarzia in cazul perioadelor fara soare. Bujorii trebuie udati bine, mai ales in perioada verii cand se formeaza mugurii pentru anul urmator. Fertilizarea se efectueaza primavara cu mranita.

Bujorul floarea bogatiei
Bujorul este una din cele mai cultivate plante pentru flori, asta inca din cele mai vechi timpuri. Originar din china, bujorul are o simbolistica speciala in cultura chineza, prin faptul ca cea de-a patra luna din an este numita “luna bujorului”. Bujorul este si un simbol al prosperitatii si bogatiei. Aceasta simbolistica isi are originea in vechi timpuri, cand planta era cultivata doar de cei instariti. Denumirea bujorului in limba chineza se traduce prin floarea bogatiei.

Bujorii ofera o companie pe masura crinilor si trandafirilor.

Brandusa de primavara si de toamna

 

Descrierea plantei
Brandusa de primavara rasare din bulbi mici ca toate plantele perene cu bulbi care infloresc in lunile friguroase. Frunzele si florile brandusei apar in acelasi timp. Frunzele sunt alungite si foarte subtiri si prezinta o dunga alba. Florile brandusei infloresc deasupra frunzelor si prezinta o forma de cupa. In functie de variatea branduselor, florile pot fi albe, mov, galbene, purpurii sau vargate.
Dimensiunile plantei – frunzele pana la 20 cm, iar florile pana la 10 cm.
Locul in gradina
Brandusele prefera un sol bine drenat in locurile insorite ale gradinii sau la umbra copacilor si arbustilor din gradina. Este de preferat plantarea in straturi si brazde pentru a avea o pata de culoare in primele luni ale anului in gradina.
Cultivarea si inmultirea brandusei de primavara
Bulbii de brandusa cei mai raspanditi in comert sunt hibrizi olandezi cu flori de culoare mov sau galben. Bulbii se planteaza toamna in gropi cu adancimi de 5-7 cm si la distante intre plante de 5 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.
BRANDUSA DE TOAMNA (Colchicum)
Infloreste de la sfarsitul verii si in primele luni de toamna. In ciuda denumirii populare nu se inrudeste cu Brandusa de primavara (Crocus). Este o planta otravitoare.

Descrierea plantei
Bulbii brandusii de toamna sunt mult mai mari decat in cazul Crocusului. Florile in forma de cupa apar toamna, au culoarea lila, roz si se ofilesc inainte de venirea frigului. Frunzele brandusei de toamna sunt verzi, lucioase si late cu dimensiuni de pana la 20 cm.
Locul in gradina
Brandusa de toamna prefera solurile bine drenate si ingrasate, in locurile insorite ale gradinii sau in semi-umbra. Covoarele cu flori de branduse de toamna sunt neasemuite in gradina.
Cultivarea si inmultirea brandusei de toamna
Bulbii se planteaza vara in gropi sapate la 10 cm adancime si la o distanta de 10-15 cm. Dupa caderea frunzelor bulbii pot fi separati si replantati imediat pentru inmultire.

Anemona

 

Anemona este o planta de  o frumusete aparte; face parte din familia Ranculacee si este originara din regiunile montane din jurul Marii Meditenane.
 Anemona are nevoie de sol reavan, bogat in humus si bine drenat. Fiind o planta sensibila la excesul de umezeala si la temperaturile scazute, anemona se dezvolta bine daca este expusa la soare; in aceasta situatie, este favorizat si coloritul florilor.

Sor-cu-frate (Melampyrum Bihariense)

Sor-cu-frate (Melampyrum Bihariense)

Este o plantă anuală, cu tulpinile păroase (-50 c m ) şi frunzele opuse, lanceolate.
 Florile sunt grupate galbenă-aurie.
 Semiparazită, buruiană comună prin pădurile din regiunea deluroasă şi montană, în toată ţara.

Omag galben

 

Omagul galben (Aconitum anthora) este o plantă erbacee veninoasă din familia Ranunculaceae.
 Are rădăcinile îngroșate, cărnoase, cu formă de fus. 
 Tulpinile sunt scunde, au o lungime de maxim 400 mm. Tulpinile sunt drepte și cu numeroase frunze adânc spintecate în numeroase diviziuni subțiri și înguste. 
 Florile sunt de culoarea galben palid. Sunt înghesuite la partea superioară a tulpinii într-un spic. 
Omagul galben înflorește în lunile iulie-august.
 Este răspândit în locurile ierboase și stâncoase de munte, uneori crește și în regiunile de dealuri.

Caldarusa de colorado

 


Este o floare care creste doar in Muntii Stancosi din Colorado, fiind cautata de locuitorii din zona pentru a fi comercializata, avand in vedere ca este o floare rara. Este o ‘floare de colt americana' daca doriti sa o percepeti astfel, iar amenda pentru ruperea uneia variaza de la 5 la 50 de dolari, la alegerea politistului.

Sisinel de munte

 

Sisinelul de munte (altă denumire Dedițel) (Pulsatilla alba) este o plantă otrăvitoare din familia Ranunculaceae.
 Are tulpina păroasă de 100-200 mm. În vârful tulpinii se află o floare ridicată în sus, în formă de clopot la început și apoi se desface în formă de stea. Diametrul florii este de 30-60 mm și are cinci-șase sepale mari. Florile sunt păroase pe dinafară, colorate în albu pe interior și violet-albastru palid la exterior. Înflorește în lunile mai-iunie. După înflorire se formează un fruct păros sub forma unui smoc.

Floarea de colt

Intalnita in Romania pe stancile aproape inaccesibile omului din Muntii Vrancei, Muntii Bucegi, Muntii Fagarasului, Muntii Maramuresului, Rodna, Obcinele Bucovinei, Masivul Ceahlau, Retezat, Godeanu, Floarea de colt este o planta deosebit de rara. Din acest motiv ea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege inca din 1931. Floarea de colt este protejata in rezervatii naturale cum ar fi cele din Piatra Craiului, Muntii Bucegi, Ciucas, judetul Alba etc.

Leontopodium alpinum (dupa denumirea sa stiintifica), este o planta perena, de o frumusete aparte si totodata cea mai rara din intreaga flora montana.

Tulpina este dreapta si poate ajunge pana la 20 - 30 cm inaltime. Aceasta este imbracata in partea de jos cu frunze catifelate, de dimensiuni diferite asezate de jur imprejurul tulpinei, in forma de cerc. Numeroasele si micutele flori, compuse din petale de un alb imaculat sunt dispuse in asa fel incat lasa impresia unei singure flori de forma unei stelute. Intalnita de cele mai multe ori pe culmile stancoase si tot mai rar pe platourile montane, floarea de colt are radacina fixata in putinul pamant ramas intre scobiturile sapate in stancile calcaroase.

Intreaga planta este acoperita de peri catifelati de culoare argintie, ce protejeaza frunzele si florile de vant.

La noi in tara, floarea de colt poate fi vazuta inflorita in lunile iulie si august.

Se pare ca floarea de colt provine din tinuturile Asiei, acolo crescand la fel de deasa ca si iarba. In diferite locuri din lume unde mai poate fi intalnita, floarea de colt poate atinge inaltimea de pana la 80 cm.

Numita in popor si floarea reginei, floarea doamnei, steluta sau albumita, floarea de colt are in traditia romaneasca o semnificatie aparte, ea fiind un simbol al dragostei. Se spune ca, pentru a-si dovedi dragostea si curajul, tinerii colindau zonele stancoase ale muntilor pentru a culege flori de colt si a le oferi iubitelor. In limbajul florilor ea inseamna puritate si curatenie.