Viorea

 Legenda spune că prinţesa Viorica era cea mai tânără dintre fiicele împăratului şi împărătesei regatului florilor. Datorită frumuseţii nemaivăzute a prinţesei, aceasta a fost ursită de cea de-a douăsprezecea ursitoare ca în primăvara vârstei de 12 ani să fie răpită de Zâna Florilor.
Cu toate încercările părinţilor ei de a o păzi, Viorica este răpită la vârsta de 12 ani, primăvara, şi este prefacută într-o floare albastră, albastrul fiind simbolul melancoliei. Această floare este aşezată între celelalte flori din grădina Zânei Florilor şi este numită Viorica, nume care este cunoscut popular şi ca Viorea.
De atunci, Viorica este o floare care înfloreşte primăvara şi care se distinge de celelalte prin culoarea albastră, sugestie clară a melancoliei, dar şi a încrederii în viitor. De asemenea, perenitatea florii este o sugestie a vieţii scurte a prinţesei Viorica. Aşa cum prinţesa a trăit doar 12 ani, se pare că o viorea rezistă, de obicei, doar 12 săptămâni până când se ofileşte.
Alte denumiri: Viorea, ghiorele, mereoara, zambila-de-camp, Scilla.
Denumirea speciei provine din latinul scilla, derivat din skilla, numele grecesc al unui soi de ceapa, avand in vedere forma, asemanatoare cepei, a bulbului plantei. Determinantul, bifolia, precizeaza prezenta a doar doua frunze, dar e posibil sa se intalneasca plante cu trei frunze;
Vioreaua este o plantă erbacee, care creşte în 85 de specii, originară din Europa şi din regiunile temperate ale Asiei şi Africii.
Scilla bifolia este o specie care înfloreşte primăvara devreme, fiind întâlnită atât în flora spontană, în păduri de foioase, cât şi în grădini.
Florile sunt stelate, cu 6 petale, adunate în raceme ( inflorescenţa în forma de ciorchine ), de 2 centimetri diametru, albastre, mai rar roz, purpurii sau albe. Înfloreşte la sfarsitul lui Martie începutul lunii Aprilie, cel puţin atunci le văd eu în zona în care ies la padure. Au un miros deosebit de plăcut, însă, dacă sunt rupte şi puse în apă, în cameră, se usucă după 3 zile.
Fructul este o capsulă ( fruct uscat, dehiscent ). Florile conţin uleiuri volatile. În întreaga plantă, în special în bulbi s-au identificat substanţe deosebit de iritante şi toxice.
În doze de 2-3 grame pe zi prezintă proprietăţi emetice ( efect vomitiv ), purgative, expectorante şi diuretice. Administrarea a 1-2 grame de viorea sub forma unor extracte, poate avea o acţiune favorabilă în bronşita cronica şi în bolile cardiace.

Floare de iasomie

 Iasomie de camera:

Aspect si prezentare: Jasminum polyanthum, denumita in limbaj popular Iasomia de camera, este una din cele peste 150 de specii de Jasmin ce se cunosc pana in prezent. Are crestere desirata, tip liana, fapt ce impune de cele mai multe ori folosirea unor tutori. Poate atinge 1-1,5 m inaltime, dar daca este dirijata pe suporti circulari de sarma, poate fi mentinuta la dimensiuni reduse. Frunzele imparipenat-compuse, de culoare verde intens, sunt mici, oval alungite si ascutite la varf, iar florile, tot mici, albe si stelate, au cinci petale si raspandesc un parfum foarte puternic.

Conditii de ingrijire/cultivare

Jasminum polyanthum se acomodeaza extrem de usor la conditiile de ingrijire din apartamente, bucurandu-ne rapid cu florile sale delicate si foarte parfumate.

Ca majoritatea plantelor florifere si Iasomia de camera necesita multa lumina pentru a putea produce flori. Asezati ghiveciul langa o fereastra cu iluminare buna, care sa primeasca 3-4 ore de soare dimineata. Daca ferestrele dumneavoastra sunt orientate catre Sud sau Vest, departati-o de fereastra sau protejati-o cu o perdea de arsita soarelui de vara.

Nu are nevoie de caldura deosebita pentru a inflori, dar tolereaza mai bine caldura excesiva decat frigul puternic. Daca vara e bine sa o scoateti in gradina sau pe terasa, pentru a se bucura de o ventilatie buna, iarna insa va trebui sa o aduceti ln interior, caci temperaturile sub zero grade distrug planta. Ideal ar fi sa o puteti ierna intr-o sera rece, cu 14-15 grade Celsius, si lumina din belsug.

In perioada de repaus, lasati pamantul sa se usuce bine intre doua udari, vara insa, mentineti solul usor umed. Daca temperaturile depasesc 24 grade, puteti sa o udati la fiecare 2 zile.

Conteaza foarte mult si ce fel de substrat de cultura folositi. Un pamant bogat de gradina, in amestec cu compost sau mranita, cu un pH mediu de 6�6,5, va asigura o calitate sporita a infloririi si un frunzis verde, dens si sanatos.

Plantele pozitionate vara pe terase sau balcoane aerisite, va scutesc de ingrijiri suplimentare, insa exemplarele de interior va vor solicita atentia, mai ales in privinta umiditatii atmosferice, de care au mare nevoie. Cand temperaturile trec de 24 grade Celsius, pulverizarea frunzisului devine o cerinta absolut necesara, ignorarea acestei indatoriri, marind riscul invadarii cu acarieni.

Un ingrasamant lichid pentru pentru plante cu flori, administrat in apa de udare, la interval de 10-14 zile, din aprilie pana in septembrie, va va rasplati cu o planta frumoasa, sanatoasa si cu multe flori, la timpul potrivit.

Inflorirea este deosebita atat prin numarul florilor ce pot apare pe o singura planta dar mai ales prin parfumul deosebit de puternic si de placut pe care aceste flori il degaja.

Plantele obtinute din lastari pot inflori dupa 6-8 luni de la inradacinare. Exemplarele obtinute din seminte au nevoie de cca 12-16 luni pana la inflorire. De regula plantele mature, infloresc cateva luni bune, primele buchetele de flori aparand pe la mijlocul primaverii.

Se inmulteste prin seminte, lastari si mai rar, prin divizarea tufelor.

Procedeul cel mai convenabil, si desigur cel mai folosit, este butasirea lastarilor. Se pot alege varfuri de ramuri sau tronsoane cu minim 3 noduri, din care primul se va pozitiona la 2 cm in substrat de turba sau pamant de gradina cu nisip. Se vor asigura conditii de temperatura ridicata si umiditate constanta. Inradacinarea este lenta dar plantele astfel obtinute sunt viguroase si florifere.

Trucuri si sfaturi speciale: Daca vreti sa mentineti planta la dimensiuni reduse, tundeti lastari crescuti dezordonati. Ii puteti da chiar un aspect de tufa, dar in acest caz va trebui sa reintineriti tufa la fiecare 2-3 ani. Taiati lastarii imediat dupa inflorire, pentru ca planta sa aiba timp sa produca altii vigurosi pana catre urmatorul sezon.

Uscaciunea excesiva a aerului predispune Iasomia la invazia acarienilor. Aplicati tratament imediat, prin pulverizare cu solutie de Nissorun sau Talstar.

Hortensia

Descriere
Hortensia (Hydragea) este pentru vara asa cum este liliacul pentru primavara. Hortensia incepe sa infloreasca la inceputul verii si continua pana toamna tarziu. Cum plantele care s-ar putea incadra in aceasta descriere sunt destul de putine, hortensia merita sa ocupe un loc special in gradina fiecarui iubitor de flori.
Hortensiile sunt de doua feluri:
- cu flori rotunde, numite "macrophylla", cu flori sterile;
- cu flori plate, numite "serrata", cu flori mici, fertile, in centru si unele mai mari, sterile, in jurul acestora.
Florile incep sa apara cam de pe la mijlocul lunii aprilie si se deschid la inceputul lunii iunie. In general, acestea dureaza pana la sfarsitul lunii iunie. Hortensia (Hydragea) are flori frumoase, mari, lucru care face ca planta sa nu se poata dezvolta la dimensiunile maxime. Daca doriti totusi sa va bucurati de flori, lasati-le sa se dezvolte si taiati-le dupa cateva zile de la inflorire; aceasta operatie este benefica pentru sanatatea plantei pe termen lung.
La o tufa matura, florile pot dura chiar si 4-6 saptamani. Culoarea acestora se schimba pe parcurs. La inceput vor fi aproape albe, dupa care vor capata nuante de roz sau albastru, in functie de sol. Unele flori e foarte posibil sa nu aiba nici o culoare din cele mentionate inainte. Pe masura ce tufa se maturizeaza, acestea capata o culoare purpurie, apoi verzuie, pentru ca in cele din urma sa ajunga alb-maronii. Florile pot fi taiate cand incep sa se inverzeasca, pentru ca acest lucru ajuta la dezvoltarea tulpinilor vecine.
Un lucru interesant la hortensie este faptul ca nuantele florilor sunt dictate de pH-ul solului. Pentru a avea flori roz, va trebui sa transformati pamantul in unul cu pH alkalin, iar pentru flori albastre acesta va trebui sa fie mai acid. Oricum, indiferent de pH, pamantul trebuie sa fie bogat in humus, asa ca folositi fara indoiala compostul ramas peste iarna.
Ingrijire si cultivare
Pamantul
Hortensia (Hydragea) trebuie plantata intr-un pamant de buna calitate. Folositi un amestec format din 2-3 parti pamant de flori din comert, 1 parte balegar uscat si 1 parte turba. Groapa in care se va planta trebuie sa fie cel putin de doua ori mai mare decat ghemul de radacini. Dupa plantare, adaugati destul amestec de pamant cat sa formati un musuroi de 5-7 cm peste nivelul solului. Udati bine cu stropitoarea.
Locul de plantare
Acesta trebuie sa fie astfel pozitionat incat hortensia sa beneficieze de razele soarelui dimineata, dar nu la amiaza. Cel mai bine este undeva, langa un gard orientat spre nord, nord-vest sau vest, sau in umbra partiala. Uneori, plantarea hortensiei la umbra copacilor, prea aproape de radacinile acestora duce la aparitia unor probleme pentru floare, anume ca radacinile pomului absorb cea mai mare cantitate de apa din pamant, iar hortensia ramane fara resurse. Hortesia se poate planta si la umbra, dar in acest caz planta nu va atinge dimensiunile maxime decat, poate, dupa cativa ani buni. Se planteaza la 1,2 m distanta.
Udarea si tratarea cu fertilizator
Hortensia (Hydragea) iubeste apa - sa nu uitam ca numele ei se trage din grecescul 'hydra', care inseamna apa. Daca pamantul este prea uscat, frunzele vor incepe sa se ofileasca, asa ca planta trebuie udata cat mai des, mai ales cand incepe sa se ofileasca, in absenta ploilor frecvente. Este foarte important ca hortensia sa nu se ofileasca mai ales in lunile de primavara, cand se formeaza bobocii florilor; asigurati-va ca pamantul este suficient de umed in jurul radacinilor plantei. Pe de alta parte, prea multa apa va duce la inegrirea marginilor frunzelor.
In ceea ce priveste tratarea cu substante fertilizatoare, nu faceti aplicatii la hortensie decat dupa ce aceasta si-a stabilit bine radacinile in pamant, cam la 1-2 luni dupa plantare; atunci folositi un fertilizator echilibrat. Hortensia se fertilizeaza rar, pentru ca prea mult nitrogen va duce la stoparea infloririi. Aplicatiile se fac la radacina, la inceputul sezonului si apoi inca putin dupa inflorire (mijlocul - sfarsitul verii, in functie de varietate).
Hortensia isi schimba culoarea
Floarea prefera pamantul acid, asta mai ales daca doriti sa aiba flori albastre. Pentru a suplimenta cantitatea oferita de fertilizator, mai puteti folosi una din urmatoarele solutii: sulfat de aluminiu (7 g la 3,7 l apa), coji de oua, cafea macinata, coji rase de portocala si grapefruit.
Daca doriti ca hortensia sa aiba nuante de roz, atunci folositi un fertilizator mai putin acid. Putin calcar sau var, presarat pe pamant este suficient. Aveti insa grija ca pamantul sa nu devina prea alcalin, pentru ca acest lucru nu este sanatos pentru hortensie.
Temperatura
Hortensiile sunt rezistente pana la -15 grade Celsius, desi este foarte probabil ca gerul sa omoare lemnul fragil de sub pamant. In zonele mai reci, muguri pot fi afectati de frig chiar si primavara tarziu, asa ca trebuie sa ii oferiti plantei protectie, acoperind-o cu paie, frunze si pamant sau cu carton.
Taierile
la hortensie nu trebuie sa se efectueze neaparat taieri de formare, dar aceasta operatie poate fi facuta in fiecare primavara, cand apar noii lastari. La florile plantate de mai mult timp inlaturati cam 1/3 din tulpinile batrane, care sunt mai putin productive si pe celelalte pana la primii muguri (2-3 cm la plantele mai mici si 10-15 cm la cele mai mari). Taierile se fac exact deasupra nodului de pe tulpina. NU taiati tulpinile maronii toamna tarziu sau iarna - pe acestia vor creste florile din anul urmator. Florile uscate se lasa pe tije peste iarna pentru a proteja de inghet lastarii tineri de sub ele. Daca nu e taiata, hortensia va inflori in continuu, dar ciorchinii de flori nu vor mai fi la fel de mari, din cauza tulpinilor numeroase. Hydragea paniculata trebuie taiata pana la nivelul solului in fiecare primavara.
In iarna urmatoare, tulpinile maronii vor capata o culoare albicioasa si in cele din urma se vor separa singure de radacini. Atunci pot fi smulse usor din pamant; daca nu se desprind imediat mai lasati-le cateva luni si apoi incercati din nou.
Boli si daunatori
Daca observati pete negre sau maronii-gri pe frunze, daca nu ati udat la intervale regulate planta si/sau frunzele se ofices intre udari, atunci cauza este o boala cauzata de o ciuperca. Solutia este sa udati mai des.
Petele colorate sau decolorarea frunzelor, in cazul in care nu ati udat regulat planta sunt categoric un semn ca hortensia e atacata de o ciuperca. Ciuperca poate apare din cauza udarii in exces, a udarii la ore nepotrivite, la amiaza (in jurul sau dupa ora 15:00) sau de la alte surse. In acest caz, incercati sa reduceti cantitatea de apa sau sa udati planta mai tarziu.
Indiferent de caz, fie ca udati in exces sau prea putin, incercati sa folositi si un tratament impotriva ciupercilor de plante, tratament cumparat din magazine si pe care trebuie sa il aplicati conform instructiunilor de pe ambalaj. Nu folositi solutia in exces, pentru ca acest lucru poate duce la moartea plantei. Oricum, tratamentul nu repara daunele deja produse, ci le va micsora pe cele din viitor.
La fel, daca observati ca frunzele hortensiei sunt mancate, puteti aplica un insecticid. Si in acest caz urmati instructiunile de pe ambalaj. Nu toate problemele frunzelor sunt insa cauzate de insecte sau de ciuperci; uneori ele pot fi ranite de ramurile copacului sub care sunt plantate sau chiar pot fi mancate de animalele de companie.
O alta problema la care trebuie sa aveti grija sunt arsurile cauzate de soare. Daca afara a plouat si dupa aceea apare un soare foarte puternic, atunci apa ramasa pe frunze sau flori va face pete maronii.
Inmultirea
1. Marcotaj
- sapati o groapa in apropierea plantei, cu grija ca nu cumva sa raniti radacinile, si indoiti o sectiune de tulpina;
- cu un cutit, inlaturati un inel de 2,5 cm din scoarta tulpinii, acolo unde atinge pamantul;
- acoperiti locul taiat cu pamant, lasand 15-30 cm din varful tulpini indoite, neacoperit;
- daca marcotajul s-a efectuat pe timpul verii, planta noua va fi gata de transplantat in iarna urmatoare.
2. Divizarea radacinilor
Hortensiile plantate de mai mult timp in acelasi loc pot fi divizate primavara devreme, la fel ca tufanelele sau oricare alta planta perena. Astfel se pot obtine mai multe plante din acelasi ghem de radacini mature. Nu uitati sa udati foarte bine plantele si sa continuati sa faceti acest lucru toata vara.
Varietati
Hydragea macrophylla 'Quadricolor': are o culoare unica, cu flori galbene si foliaj crem, cu pete. Deosebite sunt tipurile 'Mariesii', mai ales trioul 'Grandiflora' (flori roz-albastre si centru alb), 'Lilacina' (flori roz-violet spre albastru) si 'Perfecta' (flori de un albastru intens), care au castigat premii la competitiile de gen. Toate cele trei ating inaltimi de aproximativ 1,5 m. Hortensia macrophylla 'Nigra' are tulpina neagra, stralucitoare si flori de culoare crem care in timp devin roz - liliachii. Un lucru important: pe solurile acide, H. macrophylla face flori liliachii; pe alt tip de sol, florile vor fi roz. Numai varietatile cu flori albe nu isi schimba culoarea in functie de pH-ul solului.
Hydragea paniculata: este una din cele mai frumoase specii de hortensie pentru ca are flori neobisnuit de mari. Varietatea "Unique' are la inceput flori alb-verzui, dar care in timp devin rozalii, nuanta care se accentueaza si se inchide odata cu apropierea toamnei. Poate creste pana la 1,8 m inaltime intr-un an, dar, daca este taiata mult anual, nu va atinge niciodata aceste dimensiuni, fiind potrivita si pentru gradinile mici.
Grupul Hydragea aspera Villosa: are foliaj mare, luxuriant, catifelat, printre care apar, vara, florile plate, mari, de dimensiunea farfuriilor. Floretele mari, cu nuante palide, formeaza un cerc in jurul florilor mici si sterile din centru, de culoare liliachie si pe care albinele le indragesc. In conditii propice, hortensiile din acest grup pot atinge inaltimi de 3 m si un diametru la fel de mare.
Hydragea quercifolia: frunzele seamana cu cele de stejar. In timp, toamna, foliajul capata nuante rosii si liliachii. Florile sunt albe, iar tufa poate atinge si 2 m inaltime. Varietatea 'Snow Queen' isi mentine florile uriase la o inaltime mai mare decat majoritatea hortensiilor, pe cand 'Snow Flake' are flori duble si trebuie plantata intr-un colt ferit, unde sa primeasca putina umbra.
Hydragea 'Preziosa': florile sale de culoare roz pal infloresc treptat si devin in timp patate. Foliajul capata o culoare calda, rosu - cupru, toamna. Atinge o inaltime de 1,5 m.
Hydragea anomala subsp. petiolaris: este o specie de hortensie cataratoare, care creste pe peretii caselor asemenea iederei si care se prinde singura de caramizi. Tulpina este de o frumoasa nuanta de mahon, iar foliajul este format din frunze cazatoare, de culoare verde deschis. Florile sunt plate si dureaza numai cateva saptamani, pe timpul verii.
Info
- Hortensiile cu flori mari, rotunde, sunt originare din Japonia, loc in care tipul serrata (cu flori mici si ciorchine aplatizat) a fost cultivat de sute de ani. Cand aceste flori au fost aduse in vest, cam in jurul secolului al XVIII-lea, au facut senzatie, fiind initial tratate ca niste plante de interior si cultivate in casa. Aparitia unui numar din ce in ce mai mare de varietati de hortensie cu culori din ce in ce mai sofisticate a inceput acum 10 de ani, in serele din Franta, Germania si Marea Britanie. Acum numarul acestora este atat de mare, iar nuantele sunt atat de delicate, incat nici macar expertii nu le pot distinge mereu.
- numele "hydrangea" este derivat din grecescul hydro, care inseamna "apa" si aggos, care inseamna burcan, rferindu-se la tecile semintelor, care au aceasta forma.

Dalie

 

Genul Dalia cuprinde peste 15 specii perene erbacee sau semilemnificate, ramificate, fistuloase. Este originara din America centrala si de Nord. In 1872 o cutie cu radacini de dalie a fost trimisa din Mexic in Olanda. O singura planta a supravietuit calatoriei, si a facut niste flori splendide rosii. Europenii s-au indragostit de minunata planta, care acum este cultivata de mii de pasionati. Se foloseste in spatiile verzi pentru rabate, borduri, grupuri sau izolate pe peluze ca si flori taiate.

Specii si varietati Dalia:

1.Dahlia variabilis (Gherghina).
Creste la 60-180 cm inaltime, are radacini tuberizate, tulpini goale in interior, cu sau fara perisori, ramificate. Frunzele sunt adanc-lobate, asezate pe tulpina opus, iar florile sunt dispuse in calatidii mai mari sau mai mici, simple sau duble, divers colorate.

2.Dahlia coccinea
Planta erbacee ramificata de la baza cu frunzele mai inguste decat la specia anterioara. Creste la 40-170 cm inaltime, cu inflorescente divers colorate, simple sau duble.

3.Dahlia imperialis
Creste la 50-140 cm inaltime, are florile tubuloase galbene iar cele ligulate rosii.

Toate soiurile existente in cultura provin din speciile enumerate si se pot clasifica dupa forma inflorescentelor in urmatoarele grupe:
1.Cu inflorescenta involta. Plante cu crestere in forma de tufa de 40-150 cm inaltime. inflorescentele sunt formate numai din flori ligulate mai mult sau mai putin late, ovale sau ascutite la varf. Cuprinde: Dalii Pompon, Dalii cu flori de cactus, Dalii cu flori de crizanteme, Dalii decorative.
2.Cu inflorescenta semiinvolta. Cuprinde soiuri cu inaltimea de 70-150 cm, cu florile mai mult sau mai putin asemanatoare celor de bujor. soiuri: Fabel- cu flori rosii, Grisby-floare de culoare galbena, Pandora- cu flori albe, Oberon-de culoare roz.
3.Cu flori simple- au inflorescentele formate din unul sau mai multe randuri de flori ligulate in exterior iar in interior sunt flori tubuloase. se intalnesc doua tipuri: dalii mignon, si dalii cu flori de anemone.

dalia arabian nights

dalia aurora's kiss

dalia adelaide

dalia apple- blossom

dalia art deco

Lucrari de intretinere Dalia:

• Prasile: in numar de 4-5, pentru a distruge crusta si buruienile
• Mulcirea solului: cu un material afanat in scopul pastrarii umiditatii, mentinerii constante a temperaturii la nivelul solului, combaterii buruienilor si anularii efectului daunator al ploilor repezi. acoperirea solului se poate face cu pleava, paie, frunze, turba, rumegus, gunoi de grajd paios, la inceputul vegetatiei, dupa prima prasila sau imediat dupa rasarire.
• Tutoratul:cu tije de bambus, tarusi din lemn sau cu spalieri din metal pe care se fixeaza sarme de sustinere. Ramele spalierului se instaleaza la distanta de 3 cm una de alta.
• Copilitul:se face la culturile pentru flori taiate la care dorim sa obtinem o singura tulpina in varful careia se formeaza floarea si consta in inlaturarea lastarilor laterali de la subsuoara frunzelor.
• Bobocitul:consta in indepartarea bobocilor laterali, lasandu-l pe cel central care este mai puternic, mai bine format si care poate da flori de calitate superioara.
• Udatul: ori de cate ori este necesar cu furtunul sau prin aspersiunea. se recomanda a se face dimineata si seara sau noapte, in zilele foarte calduroase.
• Fertilizarea suplimentara: se face cu ingrasaminte minerale usor solubile care fie se dizolva in apa de udare in concentratie, fie se administreaza prin imprastiere. Fertilizarea faziala se poate face si cu must de balegar diluat sau de pasari diluat. Nu se fac fertilizari atunci cand solul este foarte uscat si nici cand exista exces de umiditate.

Pretentii fata de conditiile de mediu:

Daliile pretind locuri insorite, soluri grele, bine ingrasate cu balegar si udari abundente in perioadele de uscaciune.
Terenurile pe care se cultiva trebuie sa fie ferite de vanturi puternice. Daliile cresc bine in regiunile racoroase unde infloresc abundent din iulie pana la venirea inghetului.
Toamna cand frunzele se ingalbenesc daliile se scot din camp, se scutura de pamant, se taie partea aeriana la 10-15 cm deasupra coletului, se duc 6-10 zile in locuri calde pentru zvantare dupa care se trec in depozite cu temperatura de 6-10 °C si se stratifica in turba, perlit sau nisip.